In acea ploioasă zi de mult dusă, cu silueta ta ce dispărea
Nu este nevioe de niciun cuvânt, continuarea visului trecător
Dorind să opresc cursul timpului care a început meargă înainte
„Nu se mai întoarce”
Cuvintele tale au fost prea crude
M-am rugat pentru noapte
Iți mai aduci aminte miracolul din ziua aceea de mult dusă?
Inima mea tot suferindă era îngreunată de jurământul etern în timp.
Acum,
Chiar și bunătatea ta, chiar și căldura ta
și tot ce e al tău, le voi ține cu mâinile mele
Chiar și durerea ta, chiar și tristețea ce nu se poate uita
au dispărut în noaptea îndepărtată
Am vrut să opresc cursul timpului care începuse să meargă înainte
Inima ta, care nu se va mai întoarce niciodată, era prea fermecătoare
Acum,
Chiar și bunătatea ta, chiar și căldura ta
și tot ce e al tău, le voi ține cu mâinile mele
Chiar și durerea ta, chiar și tristețea ce nu se poate uita
au dispărut în noaptea îndepărtată
